Nu pot să cred. Pur și simplu nu pot să cred că a murit Andrei Gheorghe.
Îmi aduc aminte că am avut un live un el.
Era pe vremea când nu mi se adunaseră decât vreo cinci ani de presă. Eram noi, reporterii, cu live la 7 dimineața și cu live la 20, dacă eram destul de buni să prindem Prime-ul și erau ei – zeii – Gheorghe, Hurezeanu, CTP-ul, Tănase, Dinescu și noi ne bucuram că respirăm același aer cu ei când trecea unul pe lângă altul pe hol.
Mamă, aveam interviu cu Andrei Gheorghe! Îl știam de la Pro TV și acum eram eu colegă cu el, la Realitatea. Eram reporter special, în plin eveniment, parcă înainte de intarea României în UE. M-am tot gândit să pun întrebări bune, pe un ton jos, serios, să nu spun vreo tâmpenie și să mi-o întoarcă, să mă fac de râs. Interviul a fost bun. Și am fost mândră că m-am cățărat pe celebritatea lui Andrei Gheorghe și că eu, nu alta, a fost în dialog cu el. Acolo, sus, pe practicabil, în Piața Universității.
Și el a fost cu mine, înalt, nebărbierit și tupeist și nonconformist și mișto!
Rămas bun, Andrei Gheorghe! Și mulțumesc pentru tot ce am învățat de la tine!
sursa foto: playtech