De la 1400 la 2000

Am fost week-endul trecut la munte. Hai cu telecabina la Cota 2000. Ne urcăm frumos în maşină, mergem pe serpetinele pline de gropi din Sinaia – să ne înţelegem – la strada principală e tare frumos, asfaltat, aranjat, civilizaţie, dar drumul spre 1400 şi 2000 e nasol ( nu mai lungesc vorba că sunteți obişnuiţi și știți despre ce e vorba ) . Lăsăm maşina în parcare, locuri, asphalt, frumos, nu pe munte, în noroi. Am văzut barieră, dar acum , m-am gândit că asta e parcarea… unde să lăsăm maşina în altă parte?  Mergem cu telegondola, la 2000 încă se schia. Zăpada apoasă, dar vremea numai bună – soare și vânt slab. La 1400 am găsit o cârciumă nouă, stil lounge așa, cu baie curate, apă curentă – nu caldă – dar arajat și frumos mirositor.

Noblesse oblige

După o excursie reușită de vreo oră și jumătate cel mult, plecăm la mașină – Aveți de achitat 15 lei? Ce? Parcarea? Păi de ce așa mult? Că atât e. Păi a cui e parcarea? A hotelului? Nu putem să dăm mai puțin? Nu, că-s camere.

Hotelul e Cota 1400 și aș fi apreciat ca de banii ăștia măcar prima priveliște când am coborât din mașină să nu fie pubela lor de gunoi și locul de fumat – ușa din spate a angajaților.

Gata vorba. Și noi și alții cărora le căzuse fața la fel când au aflat, am plecat 15 lei mai târziu. În Bușteni, oprim să luăm kurtos kalacs. Vine parcagiul. – Cinci lei. – Două minute stau, mă duc să iau un kurtos. – Păi atunci să-mi iei și mie unul, parcarea e cu plată.

Măi ai înebunit? 5 lei parcarea în Bușteni, concesionată unei firme. Peste tot japcă. Japcă, japcă, japcă.

Bun pentru copii

Și acum din nou o parte frumoasă a excursiei noastre. Ne-am întâlnit cu niște prieteni la Vila Bran. Camera noastră 140 de lei – nu intenționam să stăm, dar doream să-l dăm pe cel mic cu poneiul și nu aveam acces la manej decât dacă eram cazați în complex, așa că am luat camera și am stat până a doua zi. Nu știu dacă e mai bine așa pentru proprietar, decât să taie bilete tuturor turiștilor interesați să mearg pe cal sau să-și plimbe copiii cu poneiul, dar pentru noi a fost bine că nu era aglomerat.

Camera nu e wow, dar e curată, spațioasă și are cadă cu hidromasaj. Ce mi se mai pare peste mână e că nu am văzut căi de acces pentru rotile, așa că noi ne-am carat un etaj cu geamantanele, pătuțul, măsuța de mâncat etc, dar prietenii nostri vreo trei, plus o scăriță ( râdeam că i-au aflat că acasă stau la 4 fără lift și să nu-și piardă antrenamentul).

Intri în program și fără să vrei

Dar ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost grija pentru copii – după ce l-am așezat pe cel mic în măsuța de mâncat au venit animatori să-i aducă de colorat, apoi au venit personaje să cânte și să danseze și au luat copiii pe scenă, au făcut poze cu ei, i-au distrat, aveau și a doua zi programate ore de gătit, de cusut sau de pictură. Iar seara, pentru turiștii din restaurant s-a lăsat cu un concurs – 20 de întrebări la care trebuiau date răspunsurile și nu vă mint când vă spun că tot restaurantul era cu ochiii pe monitoare să vadă următoarea întrebare. Locul unu s-a detașat la o intrebare, iar noi am intrat la baraj cu alte două echipe și prietena noastră a fost cea mai rapidă să răspundă corect la întrebarea de departajare, așa că ne-am clasat pe locul II! Bravo, Mădălina!

Una peste alta, ochii în patru! Dacă ești predispus, nu ai cum să nu te enervezi. Oricum nu pot să înțeleg de ce atâta dorință să-i scoți din miți exact pe aia cărora vrei să le iei banii?