Schimbarea vine din noi nu e doar un slogan

 

Primul șoc

Un copil se naște bine-merci la termen și începe să orăcăie și să tragă la sân, să doarmă și să se întoarcă de pe o parte pe alta și să-și facă părinții fericiți. Până într-o zi, două săptămâni mai târziu, când face febră. 39. Părinții nu cred termometrul. Cum? De la ce să facă un copil 39 febră la două săptămâni? Sună pediatrul. Prescrie un supozitor care să scadă febra. Febra scade câteva ore, dar crește iar, la 39. Pediatrul spune, mergeți la spital. La spital copilul e tratat cu antibiotic intravenos 10 zile și trimis acasă. Peste două săptămîni se întoarce iar. Alte zile 10 zile.  Știți ce înseamnă intravenos? Înseamnă să îi caute pe la mânuță sau pe la picioruș o venă, să îl înțepe de două-trei ori până i-o prinde, să îi schimbe branula și de două ori pe zi, pentru că i se sparge de la antibioticul prea agresiv.

După a doua externare, părintele înebunit că nu înțelege de la ce face copilul aceste infecții află de la un chirurg pediatru că ar putea să aibă reflux. Părintele se bucură, că a aflat cauza. Medicul spune – nu – dacă nu e reflux dansați pe masă. Și dacă e? Vorbim atunci. Dar copilul pleacă din spital cu antibiotic, în doză profilactică, ce împiedică infecțiile. Ceea ce putea să ia de la naștere, ca să nu mai treacă prin două infecții și două internări. Interările le uită, dar infecțiile i-au lăsat cicatrici pe rinichi ceea ce poate duce în timp și la pierderea lui.

 

Investigația e făcută prin bunăvoința medicului.

 

Acesta a fost momentul de la care a plecat discuția noastră – patru mame cu copii care au probleme renale, cu ministrul sănătății. De la stabilirea unui diagnostic și asigurarea unui tratament adecvat. Întâlnirea a fost încurajatoare, dar și dacă tot ce vrea să facă ministrul se va concretiza, va fi o chestiune de ani de zile.

Deocamdată 12 medici nefrologi pediatri sunt în pregătire. Dar își încheie specializarea peste doi ani și jumătate.

Urologi pediatrii? Ministrul se va întâlni cu președintele societății române de urologie să îi propună această specializare și pentru copii. Sau măcar să participle un urolog de adulți la intervenția pe care o face chirurgul pediatru.

Scintigrafia. Ministrul s-a mirat sincer când a aflat că la investigație copilul trebuie dus cu branula pusă, că la clinica privată părintele trebuie să meargă și cu anestezist după el ( pe care să îl ia de unde ?), iar că pe ușa cabinetului de la spitalul de stat Carol Davila scrie că Investigația e făcută prin bunăvoința medicului.

Substanța Mag3? Nu sunt bani.

“Avem toate protocoalele din lume. Suntem mai buni ca la Viena.”

Cistografia. În timpul procedurii, care presupune sondarea copilului și înjectarea unei substanțe de contrast, părintele e pus  să țină copilul.  Care în aproape toate cazurile plânge ca din gaură de șarpe și încearcă să sară de pe masă. Asistenta ce face? Se joacă pe telefon și strigă la mama că nu-l tine bine sau iese din camera. Ministrul a ridicat din sprâncene și mai mult. Iar când a mai aflat și că nu se întâlnesc nefrologul, cu chirurgul, cu ecografistul, să pună cap la cap informația și să dea un diagnostic și un tratament corecte, merge părintele, când prinde loc  și cu ce reține, de la unul la altul, ministrul a zis  “Avem toate protocoalele din lume. Suntem mai buni ca la Viena.” Doar că nu le punem în practică. De scris e scris. Ține doar de spital și de manager să le aplice.

Diagnosticarea. Ministrul a spus că se va întâlni cu toate comisiile de specialitate – ginecologie, neonatologie, nefrologie, urologie, pediatrie, pentru a stabili specializările, intervenția pe pacient dar și o ecografie abdominală, care să se facă la naștere, ca eco de șold sau screeningul auditiv ( care s-a băgat în analize tot datorită unei mame).

Dacă s-ar întâmpla măcar să existe nefrologi și urologi pediatrii și această ecografie la naștere tot ar fi un mare, mare punct câștigat. Pas cu pas, om cu om, ca să nu sufere copil cu copil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *