Crezi că nu ți se poate întâmpla ție. Dar se întâmplă des. Mai des decât se află la televizor, pe bloguri sau la cursurile de puericultură din spitale. Mulți copii se nasc cu probleme renale. Prea multe dintre ele nedepistate la timp. De exemplu 10 la sută din copii au reflux vezico-ureteral și stă în mâna ecografistului de sarcină să le depisteze. Dacă nu e la el cheia, o infecție urinară la un nou născut e un semn imediat de reflux vezico-ureteral. Pentru părinții care trebuie să ia decizii pentru copiii lor care se confruntă cu așa ceva mai întâi e șocul simtomelor – face febră și nu știi de ce, în cazul unei infecții urinare, apoi e șocul diagnosticului, în cazul în care îl află repede, dar  poate să dureze și luni de zile până se dumirește care sunt investigațiile de făcut, apoi e tratamentul și plimbatul între doctori pentru că, în funcție de spital, fiecare are o opinie. Și aici intervine războiul de uzură cu boala, cu stresul, cu mila, cu părerile împărțite, cu așteptarea. În România nefrologii de copii îi numeri pe degete. Urologi cu specializarea urologie pediatrică nu există – adică ortopedul de copii face și reimplantări de uretere și apendicite. Doctorul care face scintigrafie – o investigație esențială care arată cât mai funcționează rinichii, e unul singur în toată capitala. Vă închipuiți ce el de programări. Din cauza asta părinții care au copii cu probleme renale au inițiat o petiție prin care încearcă să îmbunătățească sistemul și să responsabilizeze decidenții. Te rog citește și semnează și tu!

https://www.petitieonline.com/si_copiii_cu_boli_renale_au_nevoie_de_sprijin

sursa foto: VitalChek Help Center