Am fost la Bruxelles de trei ori. Prima data la invitația unui europarlamentar român, Claudia Țapardel. Apoi, pe cont propriu. Prima dată alegerile nu au fost ale noastre și nici costurile, dar experiența a fost frumoasă și am vazut o parte din Bruxelles și Bruges. Am stat la un hotel în apropere de Manekken Pis, Care este un baiețel mititel la un colț de stradă de nici nu-l vezi dacă nu-ți dă vecinul un cot. Și nici așa nu l-am văzut, că era 1 decembrie,frigu’ dracu’ și băiatul era îmbrăcat într/un flanel de lână de nu i se vedeau nici ochii. Deci îl știu din vederi.

În schimb am mâncat coaste bune la un restaurant cu pretenții și am băut bere la o cârciumă pe care o știau ca pe apă jurnaliștii veterani ai locului. Cică hai la Delerium Café! Hai! O străduță cu cârciumi, plină ochi. În față, diverși gălăgioși, veseli și fumători. Înăuntru omor. Niciun loc liber. Pe mese, pe sub mese, pe la bar, îmbrăcați deșucheat, îmbrăcați business, cu laptpul în geantă, cu mapa pe masă, cu cățelul în brațe, chiar cu bicileta sprijinită de un stâlp. Beraria mare. Nu ca la H, dar mare. Clienții, înghesuiți la mesele în cerc sau clasice de berărie, cu bănci înșiruite. Se știu, nu se știu, se așează unde găsesc liber. E loc? Nu, mai vine cineva. A, hai că ăia pleacă! La bar, alt omor. Într/un final, bem o bere. Doar n-om fi ajuns până aici fără să bem o bere și să mâncăm o ciocolată belgiană. Berea…. bere. Nici n-am pretenția că sunt o cunoscătoare, nici că-mi amintesc ce am băut. Dar a fost bună experiența. O seară în care am respirat aerul de după serviciu, cam îmbâcsit, cu belgienii. N-am mâncat goffre. Tot timpul am căutat un desert mai bun. Așa că nu mă întrebați de ele. Galeriilee comerciale, scump. Nu erau nici reduceri. Lângă Grand Place ori sunt buticuri cu chinezării, ori magazine de ciocolată, ori magazine de artizanat – scumpe, ori galeriile comerciale – scumpe. Restaurantele sunt însă super accesibile și în ciuda frigului pun lamp de încălzire, dau și pături, dacă vrei să respiri cu strada și să te uiți ca la film. Am mâncat două găleți de scoici, eu cu bărbată-miu, cu 20 de uro, de ne-am lins pe degete. Grand place – frumos. Înconjurat de clădiri gotice cu berării și ciocolaterii la parter. De 1 decembrie trona deja un brad imens în mijloc și o iesle care spunea povestea lui Isus. Cupolele și stocaturile sunt aurite și sclipesc în amurg, bradul era luminat, lumea făcea poze. O atmosferă extreme de relaxată și se vedea că erau oameni cu bună stare. La Bruges e superb, dacă n-ar fi groaznic de frig. Când am fost noi bătea vântul cu apa aia de pee canale și era o peliculă de stropi în aer care intrau până la inimă. Așa frig nu cred că am mai îndurat. Dar în rest frumos – casele alea de turtă dulce, canalele străjuite de ziduri, magazine și magazinașe artizanale – de la ciocolată la suveniruri și nu cei mai drăguți vânzători. Unii cred că erau deja sătui de turiști.

A doua oară am fost pe cont propriu și nu în doi, ci în trei. Am găsit un preț bun la Ibis Syles Stephanie. Camera mica, dar nu foarte, cu pătuț pentru copil, curat, parchet, ok. Mic dejun bun, cu ou, brânzeturi, iaurt, mezeluri, fructe, legume, ceai, cafea, fresh.  Eram la vreo 10-15 minute de mers pe jos de stația de metrou Louise, care e un nod important în Bruxelles pentru toate direcțiile. Zona Louise este una foarte comercială – cu magazine de la Zara la Louis Vitton. Cum mergi spre centru – Zarele, Mangourile, H&M urile sunt pe stânga, Vitoanele, Abercombie, Versace și toate nebuniile, pe dreapta. Tot acolo sunt și cerșetorii cu genți și curele D&G la purtător. Știu că toată lumea se plânge că plouă tot timpul, dar noi n-am pățit-o. Am fost odată în ocombrie și altădată în februarie. De fapt, în octombrie ne-a plouat o zi…

A doua oara am stat chiar  la stația de metrou Louise, la Citadines Toison d’Or. Clădirea e clar făcută înainte de anii 70, mobilierrul a fost modernizat, dar deja s-a pătat și zgâriat. E mai mare, în sensul că are o chicinetă dotată într-adevăr cu tot ce-ti trebuie – cu mașină de spălat vase, detergent, tavâmuri, farfurii, fund, platou, boluri, bolulețe, pahare, căni, prăjitor de pâine, fierbător de ceai etc. Deci super ok. Ce m-a bulverat însă complet este că toaleta este chiar la intrarea în garconieră, fără chiuvetă, fără nimic, iar chiuveta și cada sunt în zona de living. Și numai ideea de a pune mâna pe clanță fără să mă fi spălat de mâini mă termina la cap de fiecare dată. Și tot de fiecare dată mă apucam să șterg cu șervețele umede. Fiecare cu nebunia lui…. Dar ca locație, mai bun ca la Ibis. Pentru cei care nu vor să stea la masă 100 de ani, dar vor să-și facă o plăcere dulce, tot Bruxellesul este exact ce vă trebuie – fiecare piațetă și fiecare bulevard are kebap, sushi, wok to walk și sunt bune. Goffre, unde vrei – mereu e coadă. Dar noi am ales un Haagen Dazs unde am băut o cafea cu o cupă de înghețată de vanilie în mijloc, într-un pahar ca o pâlnie. Ceva de vis. O mermelozeală dulce-amăruie, absolut savuroasă. Recomand.

Ce mai e mișto la Bruxelles, dacă stați mai mult, e că fiind în centrul Europei poți să ajungi oriunde imediat – poți să faci o excursie până la Paris, de o zi, sau până la Londra și vezi și cum e să mergi pe sub apă, prin Canalul Mânecii. Până la Amsterdam sau în Luxemburg ajungi în doi timp și trei mișcări. Nu v-am zis de unde luați bomboane – chiar în Grand Place sunt magazine cu toate felurile și toate soiurile – gumate, doar de ciocolată, drajeuri, învelite în zagăr, cu nuncă, cu alune, trufe, cu cremă – de șampanie, de migdale, de mentă, de rom, dar deși își iau ochii și în ciuda traficului, nu mi s-au părut tocmai praspete. Sau nu mi s-au părut la fel de bune ca cele de pe străduțele lăturalnice. Prețurile sunt cam la fel. Așa că…. e alegerea voastră.